Școala din satul Crăciunești a fost inițial o școală confesională de rit greco- catolic. Preotul era și directorul școlii, iar cantorul îndeplinea funcția de dascăl. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, pe registrele matricole și cataloage apare ștampila rotundă cu următorul înscris: „1899- Karacsonyfalvai allami iskola” (Școala de stat din Crăciunești). În matricola nr. 2 pe anul școlar 1924/1925, învățătorul Teodor Marusciac a consemnat: „Anul înființării școalei- 1899”. Încăperea în care se desfășurau activitățile școlare făcea parte din casa cantorială aflată în apropierea bisericii. Ulterior, creșterea populației școlare din sat, a determinat construirea unui local nou pentru școală, care să cuprindă și locuința învățătorului-cantor. În această clădire funcționează astăzi grădinița.
În registrele matricole existente în arhiva școlii, cel mai vechi document datează din anul 1890. Din acest document, completat în limba maghiară, rezultă că în clasa I erau 30 de școlari (începători și avansați- „kezdő és halado”). În anul următor- 1981 erau 26 de școlari în clasa I și 26 în clasa a II-a, iar învățător era Suba Mihaly. Preotul bisericii greco-catolice era și directorul școlii. În anul 1894 școala era frecventată de 41 de elevi, fiind îndrumați de învățătorul Ivanecz Basilius. În anul școlar 1903/1904 existau doi învățători: Szkiba Ioszef, care îndruma elevii claselor III- V (amestecate- „vegyes”) și învățătoarea Vaszko Gizella, care se ocupa de elevii claselor I și a II-a. Registrele matricole cuprind elevii aparținând etniilor care locuiau în sat: evrei, ruteni (ucraineni), români și maghiari. Din discuțiile purtate cu vârstnicii satului, dar și din informațiile obținute de la biroul comunității evreiești din Sighetu Marmației, rezultă că și în Crăciunești comunitatea evreiască – la un moment dat majoritară în sat – a avut școli proprii în limba maternă. Multe registre matricole de la sfârșitul sec. al XIX-lea- începutul sec. al XX-lea conțin, în marea lor majoritate, copii de etnie evreiască (ex. registrul din anul 1903/1904, unde la clasele I și a II-a erau înscriși 56 de elevi de etnie evreiască, având-o ca învățătoare pe Vaszko Gizella).
Referitor la data înființării școlii – trecută într-un registru matricol drept 1899 – credem că învățătorul Marusciac Teodor, originar din satul Crăciunești, s-a referit la inaugurarea noului local al școlii, situat pe strada Principală. De fapt, și în celelalte sate din comuna Bocicoiu Mare, noile localuri de școală au fost construite tot la sfârșitul sec. al XIX-lea, începutul sec. al XX-lea.
Pentru anul școlar 1929/1930, registrul matricol nr. VII oferă o serie de date interesante: înv. Marusciac Toader, limba de predare română, erau doar clasele I-IV; numărul elevilor la clasele I-IV: români- 13, ruteni (ucraineni)- 101, evrei- 57; personalul didactic: 2 bărbați, o femeie (un român, respectiv 2 de alte naționalități); biblioteca școlii cuprindea 12 cărți românești. După anul 1930 la Crăciunești vor lucra un număr important de învățători români, originari din vechiul regat al României.
Învățământul primar din perioada interbelică avea durata de șapte ani. Pe perioada ocupației hortiste (1940/1944), elevii școlii vor fi grupați în funcție de naționalitatea lor- inițial în două, iar în anul școlar 1943/1944 în trei: ruteni (ucraineni), evrei, maghiari. Au fost aduși învățători maghiari: Nafradi, Főldesi Margit, Reczezki Iren, Nagy, File Erzsebet, Szabo Maria, Revoy Gabriela, iar dintre învățătorii care au lucrat aici până în 1940, se pare că ar mai fi rămas doar Marusciac Teodor. Limba maghiară a devenit limbă de predare și toate documentele școlare au fost tipărite în această limbă.
După cel de-al doilea război mondial, se va reveni la situația interbelică, durata învățământului primar fiind de șapte ani. Cea mai dureroasă problemă care s-a statuat a fost dispariția populației evreiești și, în consecință, dispariția școlarilor de etnie evreiască. În anul școlar 1945/1946, la școala din Crăciunești au fost încadrați un învățător român și trei învățători de etnie ucraineană. Printre aceștia s-au numărat: Petreuș Vasile, Gherlan Gheorghe și Moisiuc Alexandru.
După reforma învățământului din 1948, învățământul primar se va desfășura pe parcursul a patru clase. La nivelul fiecărui sat vor fi organizate cursuri de alfabetizare, grupate pe două cicluri, care vor avea loc după amiază. De asemenea, în cadrul școlii, se vor forma două secții de învățământ: secția română și secția ucraineană, care vor funcționa până la revoluția din 1989.
În anul 1951 au luat ființă în sat o grădiniță și un cămin de zi sezonier. Numele școlii- Școala elementară de patru ani. În primii ani, o parte din cadrele didactice vor fi suplinitori - atât la clasele I- IV, cât și la clasele V- VII (1959/1960 – 1963/1964). Din anul școlar 1964/1965 are loc generalizarea învățământului de opt clase, care devine obligatoriu.
Creșterea efectivelor școlare și a numărului de clase de elevi, vor duce la construirea a două localuri de școală, situate pe strada ce duce la biserică. Astfel, în anul școlar 1962/1963 satul va avea două localuri de școală cu șase încăperi, în care se lucra în două schimburi: 8-13, respectiv 13-18. În anul școlar 1965/1966 școala din sat dispunea de două localuri vechi și unul nou, cu 8 săli de clasă. Biblioteca școlii avea 1282 de volume în 1965/1966, iar în anul 1976/1977 a avut 3450 de cărți.
În anul 1985/1986 este introdus învățământul de zece clase. Astfel, în acel an școlar, în cadrul școlii va fi introdusă clasa a IX-a, iar în anul școlar următor – 1986/1987 – în cadrul școlii vor funcționa clasele I-X. Începând cu anul școlar 1987/1988, se va reveni la clasele I-VIII.
Începand cu anul 2004 şcoala devine ordonator tertiar de credite fiind înființată prin Dispozitia nr 1 din 15 ianuarie 2004 a primarului Comunei Bocicoiu Mare, CUI 16057348 şi poartă numele de Şcoala cu clasele I-VIII Crăciuneşti. Şcoala a fost acreditată conform legislaţiei în vigoare. Din anul 2012 şcoala poartă numele de Şcoala Gimnazială Crăciuneşti şi are ca structuri şcolile din satele comunei Bocicoiu Mare, respectiv Şcoala Gimnazială Lunca la Tisa, Şcoala Primară Tisa şi Grădiniţa cu Program Normal Bocicoiu Mare.
Articol scris de prof. Marusciac-Dan Sînziana Nicoleta.